PROGRAMUL DE LUCRU

Angajatorul este obligat în virtutea art.242 din C.Muncii, să prevadă în regulamentul intern reguli concrete privind disciplina muncii în unitate, în cuprinsul cărora intră şi programul de lucru.

Pornind de la repartizarea timpului normal de muncă în cadrul unei săptămâni, ca fiind de 8 ore pe zi, timp de 5 zile pe săptămână, cu două zile de repaus, de regulă sâmbăta şi duminica (art.112 C.Muncii, coroborat cu art.137 alin.1 din acelaşi cod), Codul Muncii permite mai multe tipuri de programe de lucru, după cum urmează:

1. repartizarea inegală a timpului de muncă, cu durata zilnică a timpului de muncă mai mic sau mai mare de 8 ore pe zi, dar fără a depăşi 40 de ore pe săptămână. Pentru a putea fi aplicat un astfel de program, sub forma obligativităţii el trebuie să fie prevăzut expres în regulamentul intern şi/sau contractul colectiv de muncă pe unitate şi contractul individual de muncă (art.113 alin.2, art.115 alin.1 şi art.116 C.Muncii);

• programul individual de muncă care se aplică cu acordul sau la solicitarea salariatului şi presupune organizarea flexibilă (variabilă, mobilă) a timpului de muncă. Salariatul îşi alege orele de sosire şi plecare, cu respectarea timpului de muncă zilnic (art.118 alin.1,2,3 din C.Muncii);

• munca în schimburi, presupune succedarea salariaţilor la acelaşi post de muncă, pe baza unui program continuu sau discontinuu (art.136 alin.1 C.Muncii).