Motivarea şi înţelegerea scăderii duratei minime de instruire SSM la minim 1 ora

Până la 21.10.2016 prevederile legale stabileau duratele minime de instruire ssm la minim 8 ore pentru instruirea introductiv generală (IIG) şi la fel, minim 8 ore pentru instruirea de la locul de muncă (ILM). Deşi pentru unele activităţi ni se păreau durate absurde, argumentam documentat necesitatea alocării unei astfel de durate, de cel puţin 2 zile de instruire SSM, pentru ca lucrătorul să poată fi acceptat la muncă. În sprijinul acestei necesităţi invocam justificat: statistici sumbre de accidente de muncă, cheltuieli la nivelul persoanei, angajatorului şi societăţii, precum şi responsabilităţi majore (civile, penale, disciplinare sau contravenţionale). Toate acestea le puteam evita numai printr-o instruire adecvată, cu o durată suficientă pentru parcurgerea numeroaselor materiale, astfel încât să prevenim evenimentele neplăcute de accidentare.

După 21.10.2016, odată cu apariţia HG767/2016 (ce modifică duratele minime de instruire ssm la 1 ora), ne întrebăm, pe bună dreptate, cum de am devenit dintr-o data capabili ca numai după minim 2 ore de instruire SSM să începem activitatea pentru care ne-am angajat.

Să se fi rezolvat peste noapte necesitatea instruirilor elaborate de ssm?

Să se fi deşteptat dintr-o dată lucrătorii şi de acum înţeleg mult mai bine ce şi cum au de îndeplinit astfel încât să nu se accidenteze?

Să fi contribuit educaţia, experienţa cunoaşterea şi aptitudinile lucrătorilor in aşa măsură astfel încât să determine trecerea la un grad superior de cultură ssm a tuturor participanţilor la procesul de muncă, drept pentru care este suficientă o instruire mai relaxată?

Răspunsurile le vom găsi în:

1. nota de fundamentare a guvernului pentru promovarea HG 767/2016
2. în interpretările notei de fundamentare din perspectiva realităţilor din teren

Doar aflând aceste răspunsuri vom putea găsi soluţii optime şi unitare de aplicare a noilor prevederi legale, astfel încât să devină bune practici (temă următor articol) de îndrumare a celor ce activează în domeniul ssm, bineînţeles cu girul autorităţilor de îndrumare şi control, ce sunt şi ei invitaţi pe această cale să comenteze acest articol.

1. Nota de fundamentare a HG 767/2016

Din nota de fundamentare distingem ce schimbări se preconizează, precum şi ce impact se aşteaptă că va avea noul act normativ:

• stabilirea duratei minime de 1 oră, în concordanţă cu durata minimă a unui contract individual de muncă (CIM), având în vedere dinamica pieţei muncii şi tendinţele privind formele de angajare.
• durata optimă, necesară instruirii se va stabili de către angajator, ţinând seama de:
  • specificul activităţii,
  • riscurile profesionale de la locurile de muncă,
  • măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie,
  • condiţiile concrete de la locurile de muncă.
• angajatorul va avea posibilitatea de a:
  • adapta durata instruirii,
  • evita formalismul
  • eficientiza procesul de instruire a lucrătorilor.
• se reduce povara administrativă a angajatorilor, fără a se diminua nivelul de protecţie al lucrătorilor, durata stabilită fiind considerată minimum necesară pentru însuşirea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor de securitate şi sănătate în muncă
• impact administrativ – reducerea timpului de instruire, în raport cu riscurile identificate, considerat timp de lucru, va echilibra raportul fără diminuarea protecţiei lucrătorilor
• impact social – adaptarea duratei instruirii va îmbunătăţi procesul de instruire a lucrătorilor

1. Interpretarea notei de fundamentare din perspectiva realităţilor din teren

a.) Principial, angajatorul are întreaga responsabilitate privind ssm (Lege 319/2006). Ca urmare, prin HG 767/2016 se lărgeşte – pentru o mai liberă/eficientă adecvare – numai aria reglementată de decizie a angajatorului privind durata minimă de instruire ssm, păstrând în continuare întreaga lui responsabilitate.

Extras din principiile enunţate în Legea si NMSSM cu privire la responsabilităţile angajatorului:

• de a asigura ssm în toate aspectele şi de a lua măsurile necesare în acest sens,
• să urmărească adaptarea măsurilor, muncii la om şi la progresul tehnic,
• dezvoltarea unei politici de prevenire coerente la riscuri,
• asigurarea bazei materiale corespunzătoare unei instruiri adecvate, etc.

b.) Punctual, aşa cum observăm din nota de fundamentare, se invocă ca primă cauză, adaptarea la noile forme de angajare cu timp parţial.

Consider că acesta cauză nu poate fi determinantă ci mai mult un pretext de încadrare a noilor prevederi în dezideratul de debirocratizare a actualului guvern. Acest deziderat oricum nu este în întregime rezolvat atâta timp cât există reglementari similare în domeniul situaţiilor de urgenţă care se suprapun (si de acum vor excede) timpilor alocaţi instruirii de SSM.

În plus, această problematică cu instruirea ssm a celor angajaţi cu timp parţial nu este rezolvată de noua prevedere, deoarece, NU timpul partial din CIM determină durata de instruire, ci exact invers: specificitatea locului de muncă determină durata optimă de instruire ssm.

Dacă angajatorul are o activitate periculoasă pentru care  stabileşte că este necesară o instruire de 8 + 8 ore iar noul angajat are CIM cu timp parţial de 4 ore, ne aflăm în aceeaşi situaţie de dinainte de HG 767/2016. Astfel de cazuri s-au rezolvat şi se vor rezolva în continuare astfel:

1. ori avem o prevedere specială in CIM prin care stabilim de comun acord cu lucrătorul că pe durata a 2 zile să fie pontat pentru câte 8 ore, sau încheiem de comun acord un act adiţional cu privire la acest aspect.
   • trebuie să apelăm procedura de mai sus deoarece, dacă cel angajat este surprins de corpul de control al ITM la muncă în afara programului (stabilit în CIM + clauza ori + act adiţional), se poate considera muncă la negru cu repercusiuni nefaste pentru angajator.
2. ori fracţionăm duratele de instruire ssm, ce vor fi egale cu timpul parţial contractat şi înscriem în fişa de instruire zilele lucrătoare în care s-au efectuat instruirile fracţionate, astfel încât suma lor să fie corelată cu duratele de instruire ssm decise de angajator în planul de instruire-testare (PIT)
   • cazurile sunt foarte rare si apar datorită refuzului justificat al lucrătorului, datorat lipsei timpului efectiv necesar de prezenţă în afara timpului parţial contractat;
   • de obicei aceste cazuri există numai când persoana angajată cu CIM parţial este indispensabilă/vitală firmei, altfel angajatorul se orientează către altă persoană care acceptă o astfel de clauză;
   • Atenţie!!! Nu putem fracţiona sub timpul parţial din CIM si în paralel „angajatul să mai şi lucreze ceva între timp”, deoarece el nu poate începe lucrul pana când nu parcurge integral instruirea ssm (IIG + ILM) stabilită în PIT.

c.) Consider că noile prevederi au ca  scop şi motivare esenţială şi într-adevăr benefică, atingerea şi menţinerea neştirbită a scopului ssm, acela de prevenire şi protecţie.

La îndeplinirea acestui scop se ajunge printr-un întreg lanţ ciclic interdependent de cauzalităţi perceptual-cognitive:

un prim pas este acesta de ajustare/adaptare a duratelor de instruire la strictul necesar specific, aceasta ducând la → înlăturarea timpilor plictisitori şi maximizarea captării interesului, ce va duce la → transformarea statutului instruirilor de la „corvoadă formală neînsemnată” la perceperea utilităţii şi indispensabilităţii acestor instruiri, acesta ducând în final la → eficientizarea instruirilor, contribuind definitoriu la → atingerea şi menţinerea neştirbită a scopului ssm, acela de prevenire şi protecţie.

Efectele diminuării duratei instruirii SSM

Nu trebuie să uităm că ajustarea specifică a duratei de instruirii de ssm rezolvă doar partea cantitativă a acestor instruiri, angajatorul, în atribuţiile sale de adecvare a măsurilor de ssm, trebuind să se preocupe şi de partea calitativă a acestor instruiri, prin calitatea materialelor dar şi a instructorilor.

După ce am văzut care sunt efectele în lanţ a unei ajustări cantitative a instruirilor de ssm, trebuie să avem la îndemână repere de care să ţinem cont în reglarea eficientă a acestor durate.

Propuneri descrise de guvern în nota de fundamentare

• specificul activităţii,
• riscurile profesionale de la locurile de muncă,
• măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie,
• condiţiile concrete de la locurile de muncă.

Consider ca aceste criterii de dimensionare a duratelor de instruire ssm nu sunt suficiente, ele fiind mai mult direcţii orientative, neavând concret repere clare de determinare. De aceea am să propun nişte repere posibile de care să se ţină cont la stabilirea optimă a duratelor de instruire ssm, categorisite după izvorul de provenienţă:

• repere extrase din contextul legal:
  • Anexa 5 din NMSSM actualizată, unde sunt enumerate activităţile industriale care sunt folosite ca reper în ceea ce priveşte organizarea activităţilor de prevenire şi protecţie (art. 16-18)
• repere rezultate din statistici:
  • statisticile privind accidentele de muncă pe domenii de activitate, urmări, sex, etc. De exemplu statistica ILO (International Labour Organization – Organizaţia Internaţională a Muncii) pentru cazurile mortale: http://www.ilo.org/global/statistics-and-databases/lang–en/index.htm